Tulburarea schizoafectiva

Ce este tulburarea schizoafectiva ?

Tulburarea schizoafectiva (schizofrenia afectiva) este o afectiune psihiatrica in care persoana respectiva prezinta atat simptome afective (depresive sau maniacale) cat si simptome caracteristice schizofreniei (cum ar fi idei delirante, halucinatii etc).

 

Care este frecventa si cand apare tulburarea schizoafectiva?

Un procent de 0,5-1% din populatia generala sufera de aceasta afectiune. Ea se intalneste mai frecvent la femei decat la barbati.

De obicei debutul afectiunii este in jurul varstei de 30 de ani, desi uneori se poate instala si mai devreme, in perioada de adolescenta. La femei, instalarea afectiunii are loc mai tarziu comparativ cu barbatii.

Tulburarea schizoafectivă, tipul bipolar (cu simptome de manie), este mai frecventa la adultii tineri, în timp ce tulburarea schizoafectiva, tip depresiv, pare a fi mai frecventa la persoanele mai in varsta.

 

Care sunt riscurile asociate acestei afectiuni?   

Persoanele care sufera de tulburare schizoafectiva au un risc crescut de deces, comparativ cu populatia generală, care se datoreaza: infectiilor, bolilor cardiovasculare, neoplasmului, si suicidului.

Riscul de suicid la pacientii cu tulburare schizoafectiva este comparabil cu cel existent la persoanele care sufera de depresie.

 

Cum si de ce apare tulburarea schizoafectiva?

Aparitia tulburarii schizoafective rezulta din interactiunea dintre factorii genetici, neurobiologici si cei de mediu (in special sociali). Se descrie o vulnerabilitate genetica, sustinuta de faptul ca există un risc crescut atat de schizofrenie, cat si de tulburări de dispozitie (depresie, tulburare bipolara) la rudele biologice de gradul intai ale persoanelor cu tulburare schizoafectiva.

Niciunul dintre factorii amintiti nu poate explica aparitia tulburarii schizoafective. Astfel, factorii biologici si cei de mediu interactioneaza cu factorii genetici astfel incat pot duce la cresterea sau reducerea riscului de aparitie a tulburarii schizoafective. Exista studii care sugereaza ca varsta inaintata a tatalui la momentul conceptiei, se coreleaza cu aparitia tulburarii schizoafective.

 

Cum evolueaza aceasta afectiune?

Persoanele cu tulburare schizoafectiva prezinta un prognostic intermediar intre tulburarile de dispozitie (tulburare bipolara, depresie) si schizofrenie. Astfel persoanele cu tulburare schizoafectiva au o evolutie mai bună decat cele cu schizofrenie: raspund de cele mai multe ori la tratamentul cu stabilizatori ai dispozitiei, isi pastreaza aptitudinile sociale si intelectuale, au mai multe sanse de revenire la nivelul anterior de functionare, intre episoade.

De-a lungul evolutiei simptomatologia variaza. La unele persoane tabloul clinic este dominat de elementele psihotice (halucinatii, idei delirante), pe cand la altii predomina elementele afective (depresie sau manie), simptomatologia fiind mai asemanatoare cu cea a tulburarii bipolare.

La debutul afectiunii, pacientii pot fi demoralizati, crescand astfel riscul de aparitie a depresiei si deci riscul de suicid. Rata de suicid la persoanele cu tulburare schizoafectiva, care au fost spitalizate, este cuprinsa intre 20 si 25 %. Rata de suicid este mai crescuta la femei decat la barbati.

Prognosticul tulburarii schizoafective este influentat negativ de anumiti factori: antecedente familiale de schizofrenie, functionare premorbida slaba, debutul insidios, debutul precoce, predominenta simptomelor psihotice, recuperare interepisodica partiala.

De asemenea, statutul socio-economic precar influenteaza in mod negativ evolutia afectiunii, rezultatele terapeutice fiind mai slabe. Mai mult de atat, statutul socio-economic precar, functionarea premorbida slaba, capacitatea de adaptare sociala premorbida scazuta sunt factori predictori ai recaderii.

 

Care sunt subtipurile de tulburare schizoafectiva?

1) Subtipul maniacal – atunci cand tulburarea include un episod maniacal

2) Subtipul depresiv – daca de-a lungul evolutiei, sunt prezente numai episoade depresive

3) Subtipul mixt – tulburarea include un episod mixt

1.Tulburarea schizoafectiva de tip maniacal presupune ca persoana respectiva sa prezinte, in cursul aceleiasi perioade de timp, atat simptomele de schizofrenie cat si pe cele maniacale. Astfel, tabloul clinic include simptome maniacale precum: dispozitie expansiva, hiperactivitate, distractibilitate, dezinhibitie, stima de sine crescuta, idei delirante de grandoare, iritabilitate, irascibilitate, insotite in anumite cazuri de comportamente agresive.

De asemenea, in cadrul episodului trebuie sa fie prezente in mod clar si simptome de schizofrenie: halucinatii, idei delirante de control, idei delirante de persecutie, idei delirante de prejudiciu.

 

2.Tulburare schizoafectiva de tip depresiv se caracterizeaza prin prezenta atat a simptomelor depresive cat si a celor de schizofrenie in aceeasi perioada de timp.

Simptomele depresive includ: dispozitia depresiva, reducerea interesului, lentoare, energie scazuta, tulburari de concentrare, insomnie, pierderea in greutate, inapetenta, sentimente de disperare si ganduri de suicid. In timpul aceluiasi episod sunt prezente si simptomele de schizofrenie cum ar fi: halucinatii, idei delirante de control, idei delirante de persecutie, idei delirante de prejudiciu.

 

3.Diagnosticul de tulburare schizoafectiva de tip mixt este stabilit in cazul in care simptomele de schizofrenie coexista cu cele specifice tulburarii afective bipolare de tip mixt (simptome de depresie si manie in acelasi episod).

Tulburarea schiozafectiva de tip maniacal sau mixt prezinta un prognostic mai bun, desi este caracterizata prin prezenta unor simptome psihotice mai floride, cu debut brusc, asociate cu tulburari severe de comportament. Recuperarea este buna, in cateva saptamani, comparativ cu tulburarea schizoafectiva de tip depresiv, care prezinta un prognostic mai rezervat, recuperarea fiind mai dificila.

 

Care sunt afectiunile care trebuiesc excluse atunci cand se pune diagnosticul de tulburare schizoafectiva?

Principalele afectiuni psihice care trebuiesc excluse sunt:

  • Tulburare afectiva bipolara cu elemente psihotice,
  • Tulburare depresiva majora cu elemente psihotice
  • Schizofrenie

Trebuie excluse si urmatoarele afectiuni somatice:

  • tratament cu steroizi
  • epilepsie de lob temporal
  • crize comitiale complexe
  • neurosifilis
  • afectiuni tiroidiene
  • abuz sau dependenta de alcool
  • delirium
  • narcolepsie
  • tulburari psihice secundare consumului de amfetamine
  • tulburari psihice secundare consumului de cocaina
  • sindrom Cushing
  • consumul de substante halucinogene
  • infectia HIV
  • hiperparatiroidism

 

  

Tratamentul tulburarii schizo-afective

Traducere preluata si adaptata dupa: http://rcpsych.ac.uk/healthadvice/problemsdisorders/schizoaffectivedisorder.aspx

Tratamentul tulburarilor schizo-afective variaza in functie de tipul acestora. Tratamentul include administrarea de medicamente care sunt initiate si monitorizate de catre medicul psihiatru, la care se asociaza diferite tipuri de terapie sau psihoterapie.

Medicamentele

Cum pot ajuta medicamentele?

-Prin administrarea regulata a medicamentelor puteti obtine controlul simptomelor de boala care va afecteaza cel mai mult. Medicamentele va pot ajuta sa va simtiti mai calm, atat prin diminuarea tulburarilor de gandire, cat si prin scaderea treptata a frecventei si intensitatii halucinatiilor.

-Gandirea dvs. devine mai clara si va veti putea simti suficient de bine incat sa aveti singur/a grija de dvs., de casa dvs., si sa va puteti reintoarce la studii sau munca, astfel incat sa va puteti concentra pe acele aspecte din viata dvs. care sunt importante.

-Daca aceste medicamente sunt administrate regulat, ele pot preveni sa suferiti un nou episod de boala. Este important sa continuati sa luati aceste medicamente, chiar daca va simtiti bine.

 

Cat timp trebuie sa iau aceste medicamente?

-In general aceste medicamente vor trebui administrate tot restul vietii dvs.

-In anumite cazuri, medicamentele pot fi reduse treptat si apoi discontinuate. Acestea trebuie puse in practica sub supravegherea unui medic.

 

Ce se va intampla daca incetez sa iau medicamentele?

-Daca o persoana are diabet si inceteaza sa mai ia medicamentele pentru aceasta boala, starea acesteia se poate agrava. In acelasi fel, si in cazul tulburarii schizo-afective, daca veti inceta sa va mai luati medicamentele, si starea dvs. se poate inrautati. Acest lucru este posibil sa nu se intample imediat, ci in decurs de 3-6 luni de la oprirea medicamentelor.

 

Tipuri de medicamente

-Episodul acut al unei tulburari schizo-afective poate beneficia de tratamentul cu medicamente antipsihotice. Printre antipsihoticele atipice se numara Olanzapina, Risperidona, Quetiapina si Amisulpridul.

-In tratamentul simptomelor depresive, schema de tratament poate include medicamentele antidepresive. Exista mai multe tipuri de medicamente antidepresive si este posibil sa vi se recomande sa incepeti cu unul dintre cele mai noi, cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS), printre care se numara Setralina sau Citalopramul. Alte medicamente din aceeasi clasa sunt Escitalopramul, Paroxetina, Fluoxetina sau Fluvoxamina.

-In tratamentul simptomelor maniacale, pot fi utili stabilizatori ai dispozitiei precum litiul, valproatul de sodiu si carbamazepina.

-Tratamentul pe termen lung al tulburarii schizo-afective cuprinde utilizarea antipsihoticelor in asociere cu terapii psihologice.

-In episoadele de tip maniacal, adesea sunt prescrise combinatii de un stabilizator al dispozitiei si un antipsihotic

-In episoadele de tip depresiv, sunt de preferat un stabilizator al dispozitiei impreuna cu un antidepresiv.

Efectele secundare ale tuturor acestor medicamente trebuie explicate in totalitate atat dvs., cat si familiei dvs.

 

Terapiile psihologice

Terapia cognitiv-comportamentala

Prin acest tip de terapie, persoanele sunt ajutate sa isi monitorizeze propriile ganduri, sentimente si actiuni. Terapeutul va va ajuta sa identificati gandurile si comportamentele care contribuie la starea dvs. de discomfort.

Terapia cognitiv-comportamentala este recomandata daca suferiti de simptome psihotice, deoarece va poate ajuta sa faceti fata la delirul si halucinatiile suparatoare, prin diverse strategii de coping, prin care veti capabil/a sa va rezolvati problemele.

 

Terapia de familie

Este utila mai ales daca locuiti cu familia sau aveti o legatura stransa cu aceasta. Terapia de familie va va ajuta familia dvs. sa va inteleaga problemele si sa invete cum sa va sustina mai bine.

 

Consilierea si psihoterapia suportiva

Persoanele au posibilitatea sa discute in detaliu cu un profesionist despre propriile probleme si framantari si sa obtina ajutor din partea acestuia.

 

Terapia prin arta

Anumite persoane pot avea dificultati in a vorbi despre propriile emotii. Terapia prin arta va poate ajuta sa va exprimati emotiile prin intermediul artei.

 

Grupuri de ajutor reciproc

Ofera ocazia sa va intalniti cu persoane care au aceeasi boala si sa discutati strategii alternative de a face fata problemelor.

 

Ce se va intampla fara tratament?

Simptomele de boala se pot agrava si puteti avea episoade de boala mai frecvenet si mai indelungate. In acelasi timp, exista si un risc de suicid.