Intrebari

Intrebari si raspunsuri despre schizofrenie

Schizofrenia nu este personalitate multipla

Schizofrenia si persoanalitatea multipla sunt doua afectiuni medicale total diferite, care nu au nimic in comun. Persoanalitatea multipla este de altfel o afectiune destul de rara.

 

Este schizofrenia o boala moderna?

Desi termenul de “schizofrenie” nu a fost folosit decat de la inceputul secolului XX, afectiunea exista de foarte multi ani si putea fi regasita in toate tipurile de societate.

In Vest, “nebunia” nu a fost privita ca o problema medicala decat de la inceputul secolului XIX.  La acel moment a existat o miscare a dreptului la tratament a persoanelor cu boli mintale. Acestia nu au mai fost inchisi, au fost eliberati din inchisori si le-a fost acordata mai multa ingrijire medicala corespunzatoare. Astfel au fost identificate mai multe categorii de boli mintale. Pana la inceputul secolului XX, schizofrenia a fost delimitata de tulburarea maniaco-depresiva si au fost stabilite subcategorii ale schizofreniei. In 1911, Dr. Eugen Bleuler, un psihiatru elvetian, a folosit pentru prima data termenul  “grupul schizofreniilor”. Termenul a fost folosit de atunci si pana in prezent.

 

Pot fi afectati de schizofrenie si copiii?

La copiii cu varsta de peste 5 ani poate apare schizophrenia, dar acest lucru este foarte rar intalnit inainte de adolescenta. De asemenea, cercetarile viitoare trebuie sa stabileasca relatia dintre schizofrenia aparuta in copilarie si cea aparuta in perioada adolescentei sau in perioada adulta. Desi persoanele care se imbolnavesc de schizofrenie in perioada adulta, au fost uneori diferite de ceilalti ca si copii, simptomele psihotice ale schizofreniei (de exemplu: halucinatii, idei delirante, incoerenta) apar foarte rar in perioada copilariei.

 

Sunt persoanele cu schizofrenie violente?

Desi sistemul mediatic are tendinta de a asocia bolile mintale cu violenta, studiile ne arata ca persoanele cu boli mintale luate ca un grup intreg, nu sunt probabil mai predispuse la violenta mai mult decat populatia generala. Studiile viitoare ne vor arata daca anumite forme ale bolilor mintale sunt mai predispuse la violenta decat altele.

Cu siguranta majoritatea persoanelor cu schizofrenie nu sunt violente; cel mai frecvent ele prefera sa fie retrase si sa fie lasate in pace. Pacientii in episod acut pot deveni violenti fizic, dar aceste izbucniri au devenit din ce in ce mai rare pe fondul introducerii unor tratamente eficiente – folosirea medicatiei antipsihotice. Se considera ca majoritatea actelor de violenta nu implica persoane cu schizofrenie si ca majoritatea persoanelor cu schizofrenie nu comit acte de violenta.

 

Suicidul si schizofrenia

Suicidul este un potential pericol pentru cei cu schizofrenie. Daca o persoana  incearca sa se sinucida sau isi exprima planurile pentru a comite suicid, acea persoana trebuie sa primeasca ajutor specializat. Persoanele cu schizofrenie au o rata mai mare de suicid decat populatia generala. Din nefericire, predictia suicidului la pacientii cu schizofrenie poate fi dificila.

 

Care sunt cauzele schizofreniei?

Nu exista o singura cauza a schizofreniei. Se pare ca anumiti factori genetici produc o vulnerabilitate care favorizeaza aparitia schizofreniei, iar factorii de mediu contribuie la declansarea bolii la o parte dintre indivizi. Asa cum personalitatea unui individ este rezultatul interactiunii factorilor culturali, psihologici, biologici si genetici, in acelasi fel dezorganizarea personalitatii, asa cum se intampla in schizofrenie, este rezultatul mai multor factori. Oamenii de stiinta nu au identificat o cauza anume a acestei boli. Nu s-a descoperit inca o gena resposibila de producerea bolii sau o anomalie biochimica sau un factor stresant specific, care ar produce boala.

 

Schizofrenia se poate mosteni?

Se stie de mult timp ca schizofrenia are o componenta familiala. Rudele apropiate ale unei persoane cu schizofrenie sunt mai predispuse sa faca schizofrenie decat persoanele care nu au rude cu schizofrenie. De exemplu, copiii persoanelor cu schizofrenie au, fiecare dintre ei, un risc de 10% de a face schizofrenie. Comparativ, in populatia generala riscul de schizofrenie este de 1%.

In ultimii 25 de ani, doua tipuri de studii au demonstrat importanta factorilor genetici in dezvoltarea schizofreniei. Un grup de studii a avut ca subiect gemenii identici si non-identici. Celalalt grup a comparat familiile biologice si cele adoptive.

Cercetarile recente pe gemeni au confirmat astfel descoperirile initiale, mai putin riguroase din punct de vedere stiintific. Gemenii identici au o rata mai mare de „concordanta” pentru schizofrenie comparativ cu gemenii non-identici. „Concordanta” apare atunci cand ambii gemeni dezvolta schizofrenie. Desi aceste studii aduc dovezi clare in ceea ce priveste factorul genetic al schizofreniei, faptul ca aceasta concordanta pentru schizofrenie la gemenii identici este de doar 40-60%, ne sugereaza ca sunt implicati si factori de mediu.

Al doilea grup de studii s-a ocupat de copiii care au fost adoptati, pentru a compara efectele genetice si cele de mediu. In Danemarca, s-a desfasurat o evaluare a copiilor adoptati care aveau parinti biologici cu schizofrenie. Acestia au fost comparati cu un lot de copii adoptati ai caror parinti biologici nu aveau istoric de boli mintale. Au fost evaluate si rudele biologice ale celor doua grupuri de copii adoptati. Rezultatele au indicat faptul ca cei care sunt inruditi cu persoane cu schizofrenie au un risc mai crescut de a face schizofrenie, chiar daca nu au avut nici un fel de contact cu acestia.

Aceste studii au aratat ca schizofrenia are o componenta genetica importanta, dar cat de extinsa este ea, ramane de stabilit in viitor. Majoritatea oameniilor de stiinta sunt de acord ca ceea ce este mostenit este de fapt vulnerabilitatea sau predispozitia la boala – un anumit potential mostenit care in anumite conditii poate conduce spre schizofrenie. Aceasta predispozitie se poate datora unui defect enzimatic sau unei alte anomalii biochimice sau unui deficit neurologic subtil sau altor factori sau combinatii de factori.

Inca nu se stie cum anume aceasta predispozitie genetica este transmisa si nu se poate prezice cu exactitate daca o anumita persoana va face sau nu schizofrenie. La unele persoane, factorul genetic poate fi esential in aparitia bolii, iar la altele, poate fi relativ nesemnificativ.

 

Sunt parintii vinovati?

Cercetarile referitoare la cauzele schizofreniei au aratat ca parintii nu sunt responsabili pentru aparitia schizofreniei. In trecut, exista o tendinta a blamarii parintilor pentru aparitia bolii la copii lor. In prezent, aceasta abordare este inadecvata si contraproductiva. Personalul medical incearca acum sa integreze membrii familiei in programul terapeutic. Se recomanda totodata, sa se acorde familiei o sustinere in ceea ce priveste povara si izolarea pe care multe dintre familiile implicate o resimt, atunci cand au in grija un membru al familiei cu schizofrenie.

 

Este schizofrenia cauzata de un defect chimic?

Neurotransmitatorii – substante care permit comunicarea intre celulele nervoase – au fost de mult implicati in aparitia schizofreniei. Boala este asociata cu un dezechilibru al sistemului biochimic complex si interdependent de la nivel cerebral. Nu exista inca un model unic al acestui dezechilibru.

 

Este schizofrenia cauzata de o anomalie fizica cerebrala?

Toate tehnici imagistice sunt folosite la cercetarea schizofreniei, ele nu sunt forme de diagnostic sau tratament.

Interesul pentru aceasta intrebare a fost stimulat de posibilitatea efectuarii tomografiei computerizate CT (o tehnica cu raze X care permite vizualizarea stucturilor cerebrale). Unele studii care au folosit aceasta metoda de investigatie, sugereaza ca pacientii cu schizofrenie ar fi mai predispusi decat persoanele care nu au schizofrenie, la anumite anomalii cerebrale (cum ar fi largirea unor cavitati intracerebrale). Trebuie precizat insa, ca unele dintre aceste anomalii sunt destul de subtile si nu sunt caracteristice persoanelor cu schizofrenie, ele aparand si la persoane care nu au aceasta boala. Tomografia computerizata este utila in efectuarea diagnosticului diferential dintre schizofrenie si unele afectiuni cerebrale, cum ar fi tumorile.

Scanarea de tip PET (tomografie cu emisie pozitronica) permite obtinerea de date functionale, masurand activitatea metabolica a anumitor arii cerebrale, inclusiv arii profunde. Aceasta noua tehnica de investigatie imagistica va permite pe viitor obtinerea de informatii importante despre structura si functionarea sistemului cerebral.

Alte investigatii imagistice care vor permite o mai buna intelegere a bolii sunt: RMN, rCBF si masuratorile computerizate EEG. RMN sau rezonanta magnetica nucleara este o investigatie care foloseste un camp magnetic pentru a obtine masuratori precise ale diferitelor structuri cerebrale. Masurarea rCBF (fluxul sangvin cerebral regional) se face cu ajutorul unui gaz radioactiv care este inhalat, iar ulterior rata de dispersie a acestuia la nivel cerebral ne da informatii despre activitatea unor regiuni cerebrale in timpul activitatilor mintale. Electroencefalograma (EEG) computerizata este o metoda de inregistrare a raspunsurilor electrice cerebrale la diferiti stimuli.

 

Ce pot face celelalte persoane pentru a ajuta?

Sunt numeroase situatii in care pacientii cu schizofenie pot fi ajutati. In primul rand, cei care nu isi recunosc boala, pot fi ajutati de catre familie sau prieteni pentru a ajunge la medic. Adesea, o persoana cu schizofrenie va refuza tratamentul, crezand ca halucinatiile si ideile delirante sunt reale si ca tratamentul nu e necesar. Legea sanatatii mintale prevede formele prin care o persoana cu schizofrenie poate fi spitalizata impotriva vointei ei, atunci cand persoana reprezinta un pericol pentru ea insasi sau pentru ceilalti.

Uneori, doar persoanele apropiate din familie sau prietenii pot observa unele comportamente sau idei ciudate pe care le are pacientul. Astfel, medicul care evalueaza pacientul poate obtine informatii importante in stabilirea diagnosticului, de la acestia, informatii pe care pacientul poate incerca sa le ascunda.

Continuarea tratamentului dupa iesirea din spital este de asemenea esentiala pentru o evolutie buna. Incurajarea pacientului sau asistarea acestuia in continuarea tratamentului, reprezinta elemente importante in recuperare. Fara tratament, unii pacienti cu schizofrenie pot deveni atat de psihotici  si de dezorganizati incat nu se mai pot ingriji singuri, unii ajungand chiar pe strazi, abandonandu-si casa si familia.

Cunoscand simptomele specifice pacientului, cei apropiati persoanelor cu schizofrenie pot identifica semnele timpurii ale unei noi recaderi (cum ar fi modificarile de somn, izolarea), mult mai repede decat o poate face pacientul. De ajutor poate fi si informarea medicului psihiatru despre medicatia folosita in trecut, raspunsul la tratament sau eventualele efecte adverse, pentru a se stabili cat mai repede un tratament efficient si bine tolerat.

 

Care este prognosticul schizofreniei?

Prognosticul pacientilor cu schizofrenie s-a imbunatatit mult in ultimii 25 de ani. Pe masura ce aflam mai multe date despre cauzele schizofreniei si despre tratamentele eficiente ale acestei boli, prognosticul va fi mai bun.

Studiul pe tot timpul vietii a 2000 de pacienti, a aratat ca 25% au avut recuperare totala, 50% recuperare partiala si 25% au avut nevoie de ingrijire pe termen lung.

Factorii asociati cu un prognostic mai bun, sunt:  un istoric scolar si ocupational normal (inainte de boala), respectarea tratamentului medicamentos recomandat de medicul psihiatru, suportul acordat de familie, interventiile psihosociale, absenta altor complicatii (alte boli, consum de alcool sau de droguri).

 

Daca nu ai gasit deja solutii pentru toate intrebarile tale, poti verifica istoricul raspunsurilor oferite mai jos sau ne poti scrie in aceasta sectiune.

Unul dintre specialistii nostri psihiatri va raspunde periodic.

Intrebarea va aparea in lista de mai jos doar dupa ce echipa va oferi raspunsul.

 

 

 

 

 

 

 

 

Inomedica.ro