Agresivitatea si violenta in tulburarile psihotice

Una din principalele ingrijorari atunci cand avem de-a face cu o persoana cu o boala psihiatrica de natura psihotica este potentialul agresiv al acesteia. Din pacate, dat fiind portretul conturat de societate al pacientului suferind de tulburari psihiatrice, tendinta este de a exagera riscul violent pe care acesta il manifesta si de a asocia violenta cu boala psihica. Aceasta stigma a pacientilor psihiatrici duce la izolare sociala, tulburari de adaptare si functionare, frecvent, chiar acestia devenind victimele abuzului fizic.

Impulsivitatea, agresivitatea si comportamentul violent fizic sau sexual sunt determinate de un complex de factori biologici si socio-culturali. Factorii biologici implica defecte structurale si chimice in alcatuirea sistemului nervos si predispozitia genetica la comportament antisocial. Cei socio-culturali se refera la istoricul personal de violenta familiala si abuz din partea celor din jur, abuzul de droguri si alcool, lipsa unei educatii corespunzatoare, status socio-economic scazut si expunerea la factori care desensibilizeaza asupra conceptului violentei (exemple din mass-media, filme, muzica, asistarea la momente violente din viata de zi cu zi).

In tulburarile psihotice precum schizofrenia, factorilor sus-amintiti li se alatura simptomele care distorsioneaza perceptia si gandirea, precum halucinatiile auditive sau vizuale, idelile delirante de urmarire, persecutie, interpretativitatea si suspiciozitatea. Suportul familial si social inadecvat, abuzul si stigmatizarea pun in dificultate pacientul schizofrenic, scazandu-i adresabilitatea catre serviciile medicale, complianta fata de mijloacele psihoterapeutice si reinsertia sociala. Pe un astfel de fond vulnerabil, un pacient suferind de halucinatii auditive sau idei de persecutie, este mai pasibil de a comite acte de violenta, fiind sub convingerea ca viata ii este in pericol, sau ca cei din jur ii doresc raul. In randul pacientilor cu schizofrenie, studiile au aratat ca cei suferind de halucinatii sunt mai putin violenti decat cei cu idei delirante de persecutie sau prejudiciu. Cu toate acestea, in majoritatea cazurilor de acte violente care au implicat persoane cu tulburari psihotice, acestea erau victimele.

In timp ce heteroagresivitatea (violenta fata de cei din jur) centreaza atentia publica, autoagresivitatea (violenta fata de sine) si potentialul suicidar al bolnavilor de schizofrenie, sunt subestimate. Conform studiilor de specialitate, intre 5 si 15% dintre bolnavi sfarsesc prin a-si lua viata, iar intre 20 si 40% dintre bolnavi au tentative de suicid in antecedente.

Cei mai importanti factori predictori de violenta pentru pacientii cu tulburari psihotice sunt actele violente in antecedente, istoricul de tulburari de conduita in adolescenta si abuzul de substante (alcool, droguri).

Contrar opiniei publice, schizofrenia si tulburarile psihotice reprezinta boli cu potential violent mai scazut decat, spre exemplu, tulburarile afective, bipolara sau depresiva, sau tulburarea de personalitate antisociala. Fata de populatia generala, pacientii care sunt complianti la terapiile psiho-medicamentoase si traiesc intr-un mediu echilibrat si suportiv nu prezinta un risc sporit de a comite acte de violenta.

O alta idee preconceputa legata de acesti pacienti este ca pot izbucni violent in orice clipa, avand un comportament imprevizibil. Desi psihoza, in sine, evolueaza imprevizibil, nefiind supusa rationamentelor logice comportamentale ale subiectilor sanatosi, actele de violenta comise de un pacient psihotic pot aparea dupa o serie de etape sau evenimente psihotraumatizante. De-a lungul acestui proces, cei apropiati pot observa semne ale suferintei pacientilor, precum nelinistea, atitudinea nervoasa sau depresiva, amenintarile sau planurile de razbunare, lovirea obiectelor din casa. In aceste cazuri, apropiatii pot interveni la timp, evitand progresia catre acte de violenta sau comportament suicidar, adresandu-se persoanelor specializate. Atunci cand se ajunge la o situatie de criza, insa, trebuie sa se inteleaga faptul ca persoanele psihotice raspund unor factori motivationali ce nu tin de realitatea pe care o inteleg persoanele sanatoase. Astfel, pot fi intr-o stare de teroare dictata de halucinatii, delir, sau pierderea controlului, pe care argumentele logice ale celor din jur sa nu o poata patrunda. De aceea, trebuie mentinuta o atitudine calma, fara ridicarea vocii sau exprimarea furiei, evitarea raspunsurilor sarcastice sau folosirii umorului pentru detensionarea situatiei, restrangerea numarului persoanelor prezente, evitarea contactului vizual prelungit si evitarea atingerii persoanei in cauza.

Bolnavii de schizofrenie si tulburari psihotice prezinta un risc de violenta fizica si sexuala, insa acesta este frecvent exagerat. Actele de violenta tin de un complex de factori ce pot, chiar, precede declansarea bolii. Cresterea intr-un cadru familial armonios, educatia potrivita, evitarea substantelor de abuz, aderenta la tratament si suportul oferit de cei din jur asigura minimizarea riscului aparitei actelor de violenta sau a suicidului.

Dr Ruxandra Slavu, medic rezident psihiatru

Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, Bucuresti